Cum să fii șofer în Bucovina

Cum să fii șofer în Bucovina

Cea mai mare spaimă pe care am avut-o vreodată a fost aceea de a conduce o mașină. Mi se părea o responsabilitate prea mare. Trebuie să fii atent și să reacționezi prompt, fiind responsabil atât viața proprie, cât și de viețile celorlalți participanți la trafic. Prima mea lecție de condus a fost o adevărată tortură. Am stat la volan atât de încordată, încât după o oră de condus aveam febră musculară. Nu-mi amintesc să fi văzut drumul, semnele de circulație sau alți participanți la trafic. Parcă eram condamnatul la moarte, cu călăul în dreapta. Și acum râd când mă gândesc la acele momente.

Timpul a trecut foarte repede, și de nevoie a trebuit să conduc pe cont propriu, fără dădăceală în dreapta, fără șofer experimentat alături. Și așa încetul cu încetul, mai îndoind o portieră, mai țintind un gard cu returul, am învățat până la urmă să conduc ca toți șoferii normali ca cap. Problema însă că există și șoferi mai puțin „normali”. Sau așa am concluzionat eu, după ce am început să conduc pe drumurile bucovinene. După cum știm deja, șoseaua noastră este încă destul de rudimentară: gropi, pietoni neatenți, căruțe nesemnalizate trase de cai, bicicliști care își schimbă direcția de mers fără nici o semnalizare, uneori animale domestice… dar cel mai fioros dintre toate acestea este „cocalarul” – adică specimenul acela care în trafic se crede „the king of the road”. De el trebuie să ne ferim în trafic mai ceva decât necuratul, și asta pentru că este extrem de imprevizibil și de multe ori agresiv. Nu ține cont de limită de viteză, semne de circulație sau de alți participanți la trafic. Dacă el este „the king of the road”, atunci el face legea pe șosea, și de multe ori asistăm la dovezi de „curaj” pe șosea din partea lor mai ceva decât în „Fast and furios”.

Dar există câteva semnalmente care par a fi specifice acestei noi „specii” de participant la trafic pe meleagurile noastre bucovinene:

  • Antenele luuuungi care par că ajung până la sârmele de energie electrică. Bineînțeles sunt folosite pentru a comunica cu marțienii sau cu alți participanți la trafic în galaxia noastră. Am traversat câteva state cu mașina, dar sincer, numai în Bucovina am văzut cele mai lungi antene atașate pe mașini. Dacă n-ai antenă, nu ești „jmeker”.
  • Blițează înainte de a depăși. Încă nu am înțeles ideea de a blița șoferul din față. Într-o zi unul m-a blițat și m-a tot blițat din spate fără să mă depășească, încât la un moment dat am crezut că o fi aterizat vreun OZN pe mașină la mine. Eu la școala de șoferi am învățat că înainte de a depăși mașina sau participantul la trafic din fața mea, semnalizez. Se pare că la școala de „cocalari” regula e diferită.
  • Depășesc mașina din față, iar după 20 de metri, intră pe dreapta. Asta îmi depășește limita înțelegerii. Chiar nu mai pot răbda 20 de secunde până ajung la destinație? De ce trebuie să depășești mașina din față, ca apoi să frânezi pentru a intra pe dreapta? Parcă i-ar urmări Gestapo-ul.
  • Viteza cât mai ridicată peste limită. Când ești un „cocalar„ care se respectă, bagi talpă la accelerație până sare acul din vitezometru. Nu contează că la un moment dat este posibil să te urci pe garduri. Dacă scapi cu viață, e și mai cool: înseamnă că ești veteran, prinzi experiență de … viață (dacă supraviețuiești).
  • Și nu în ultimul rând muzica dată la un așa număr de decibeli încât sar cauciucurile de pe asfalt. De regulă este cool dacă ascultă ori o manea cu bani și dușmani, ori ceva muzică care îl face să se simtă ceea ce consideră el că este: „the king of the road”. Muzica ridică nivelul de adrenalină și tupeul la condus.
  • De alcool și alte dubioșenii pe care le înghit nici nu mai vorbim. Combinația este atât de inedită încât ne este și frică să ne gândim la ea și la efectele ei.

Bucovina este unul dintre cele mai de suflet locuri. Atât Bucovina cât și bucovinenii ei îmi sunt dragi. Frumusețea și bogăția zonei este lăudabilă, iar oamenii sunt gospodari și primitori. Totuși, după cum nu există pădure fără uscături, așa nu există și zonă fără oameni de nimic.

Nu mi-o luați în nume de rău, bucovinenilor. Dar mai rău decât aici nu cred că se conduce undeva în lume. Cred că dacă vrem vreodată să intrăm în cartea Recordurilor cumva, o putem face prin numărul foarte ridicat de accidente din Bucovina.

Nu evitați Bucovina: vizitați-o, bucurați-vă de priveliștile ei unice, de oamenii primitori, de mâncarea delicioasă, de obiectivele turistice… Dar fiți atenți la trafic. Numărul „cocalarilor” în zonă depășește limita legată :).

One thought on “Cum să fii șofer în Bucovina

  1. Eu, șofer de peste 10 ani, conduc cât se poate de prudent. Nu mi-e frică că intru în vreun șanț sau că ,, pup” în spate altă mașină. Aici, în zona noastră bucovineană, mi-e frică cel mai tare de celelalte mașini, ai ,,cocalarilor”( după cum ai spus). Mi-e frică că va intra vreo mașină în mine la vreo curbă pe care o taie din grabă.
    Au fost atâtea accidente din cauza lor… o mamă a murit anul trecut, un tânăr cu sechele pe viață la picior, altul la maxilar, autoturisme grav avariate, bani aruncați în vânt…. Oare ei nu știu că sunt un pericol public? Bine că șoferii precauți iau amenzi că au depășit limita de viteză cu 10 km/h, iar ei nici nu sunt văzuți de organele abilitate pentru protejarea traficului. Oricum ei sunt ,, the king of the road”, iar noi, ceilalți suntem niște,, țărani” sau ,, fraieri”( așa cum suntem numiți noi).
    Baftă multă șoferi normali!

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: