În încâlcita lume a pieței de muncă

În încâlcita lume a pieței de muncă

Se spune că societatea noastră este una dintre cele mai avansate din toate timpurile de până acum. Și se pare că, deși am trecut printr-o criză mondială medicală dar și prin câteva crize financiare, omenirea, sau măcar o parte din ea, are parte de un confort decent de viață. Totuși, din păcate, piața muncii pare să cunoască un declin serios. Pe de o parte internetul abundă în locuri de muncă disponibile, pe de altă parte cerințele față de potențialii angajați sunt de multe ori irealiste, pline de așteptări care mai de care mai irealizabile. Dacă ne uităm la categoria tasks, cerințele uneori par de ordinul SF. Trist este că cerințele sunt mari, iar renumerația sau beneficiile sunt mici. Când ești în căutarea unui loc de muncă, te simți de parcă mergi la vânătoare: la interviul angajatorului, omul în loc să fie el însuși, tinde să aibă un comportament artificial, pliat după toanele celui care trebuie să îi fie șef. Și de multe ori oamenii sunt respinși, fără să li se acorde o șansă de a încerca. Piața muncii mi se pare un ghem încâlcit în mii de fire multicolore, în care fiecare încearcă să-și găsească o cale de supraviețuire. Dacă ar fi să comparăm locurile de muncă de acum, cu cele care erau în urmă cu un secol, vedem o diferență colosală. Cu 100 de ani în urmă fiecare își cunoștea rolul: fierarul făcea potcoave și obiecte la fierăria lui, iar dacă voiai să devii și tu fierar, mergeai ca ucenic acolo. La croitorie era croitoreasa care lucra, exista și poate un designer care proiecta noi modele, erau tâmplari, zidari, tunători, măturători, profesori, șoferi, fotografi, ziariști, măcelari… Toate muncile erau bine definite și fiecare știa ce este și ce are de făcut. Important era că fiecare muncă producea ceva, de regulă ori material, ori intelectual, dar care îmbunătățea starea de bine a societății.

Astăzi însă…situația a devenit extrem de complexă și uneori confuză. Există multe locuri de muncă despre care mă întreb dacă sunt utile sau nu. De asemenea sunt locuri de muncă ce nu produc nimic bun sau educativ. Piața abundă de speackeri care mai de care mai promițători, cu comisioane de multe ori extrem de mari, care își vând idei ce par „inedite”, și pe care de cele mai multe ori le găsim și în cărți de specialitate (pe care am plăti mult mai puțin și probabil că am învăța mai mult).

  • Coacheri (mai ales când unul ca prințul Harry ia 200 de mii de dolari pentru zece minute de discurs – sper că a spun în el și secretul nemuririi). Avem nevoie de lideri și învățători, dar ajungem la confuzie atunci când sunt prea mulți care mai au și o paletă de „învățături colorate”,
  • CV maker – te simți mai bine când un necunoscut îți îndrugă un CV „profesionist”, pentru care plătești înainte să te angajezi. Omul n-are o lițcanie în buzunar, dar plătește un CV maker ca să dea bine la angajare. Cred că cel mai bun mod de a face un CV este prin a combina sinceritatea, simplitatea și realitatea. E mai ieftin să întrebi un prieten care s-a angajat deja.
  • Writer – pe site-urile gen Livingstone Research sau alte platforme. Descrierea postului este promițătoare. Angajatorul promite să plătească 1000 – 1500 de dolari pe lună, iar angajatul nu trebuie decât să scrie articole cu „high content writing”. În realitatea este doar o platformă unde clienții sunt studenți și elevi prea leneși să își facă temele, iar angajații platformei trebuie să le citească lecțiile, să facă cercetare bibliografică intensă, după care să scrie un eseu sau proiect de nota zece. Pare simplu, dar dacă elevii și studenții ar fi mai silitori, nu ar fi nevoie de alții care să le facă temele. Iar salariul promis este o păcăleală destul de mare, pentru că fiecare „angajat” este plătit per proiect. Și cum munca la un proiect înseamnă câteva ore bune, 5-10 dolari sunt o glumă bună.
  • Vlogging- și aici nu vreau să includ chiar toți vloggerii. Am canale de YouTube pe care le urmăresc cu interes și din care chiar învăț lucruri noi și practice. Dar pe lângă vloggurile (și chiar blogurile) practice sunt și atâtea altele care promovează „gunoaie”. Întâlnim vlogguri și bloguri care promovează idei care încep cu „teoria conspirației” și ajung până la instigare sociale, sau care își expun ideile prin sarcasm sau denigrare.

Sunt multe alte job-uri care promit multe dar fac puține. Video chat, pocker expert, expert în jocuri de noroc, fake news writer, sau chiar „reporterii” care reproduc știri pe jumătate false, redate precum în jocul telefonul fără fir, care mai sunt scrise și pline de greșeli de exprimare și gramaticale.

        Piața muncii abundă de oportunități. Din păcate multe dintre ele sunt doar niște falsuri ambalate frumos. Pentru ca economia mondială să se ridice, ar trebui să vorbim mai puțin și să producem mai mult, să fim mai puțin consumiști și totuși mai productivi în ceea ce facem. Nu se poate să mergem spre bine când 2 plantează și produc hrană pentru zece, iar alții douăzeci se gândesc la teoria oului și al găinii, și consumă cât 40.

        Zilele trecute mă uitam la o emisiune cu Gordom Ramsey (I’m a big fan), care încerca să aducă pe linia de plutire câte un restaurant aflat în faliment. Una dintre cele mai întâlnite greșeli la aceste restaurante era meniul stufos, ceea ce producea confuzie atât în rândul angajaților, cât și în rândul clienților. Fix așa este și cu piața muncii: prea multe locuri de muncă fără un scop sau productivitate reale, dar și mulți oameni în căutarea locului de muncă perfect, care totuși sunt dezorientați pentru că orice studii ar avea ca fundament, se pare că ele nu sunt cerute nicăieri pe piața muncii.

Închei cu ceva ce cred că este în ton cu articolul :).

Profesoara către elevi:

„- Vasilică, ce-i tatăl tău?

– Gunoier.

– Nu se spune gunoier, ci lucrător la Salubritate.

– Petrică, ce-i tatăl tău?

– Gropar.

– Nu se spune gropar, ci lucrător la Pompe Funebre.

– Ioane, ce e tatăl tău?

– Cioban!

– Nu, măi, Ioane, se spune Îndrumător Pastoral.

– Bulă, ce-i tatăl tău?

– DJ la Mystic Club.

– Cum adică?

– Clopotar la biserică…”

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: