Când ne laudă oamenii

Când ne laudă oamenii

Pentru mine dimineața perfectă începe cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu am ocazia prea des să stau singură în prezența Creatorului dimineața devreme, pentru că nu sunt nici o persoană matinală, dar am și doi pitici care mă urmăresc precum KGB-ul la orice oră din noapte sau din zi. Uneori însă, precum în dimineața aceasta, am reușit să mă strecor pe terasa casei și să am jumătate de oră de liniște în prezența Cuvântului lui Dumnezeu. Și între textele pe care le-am citit, era și acest verset biblic: „Noroadele care mergeau înaintea lui Iisus și cele ce veneau în urmă, strigau: ” Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte.” (Matei 21:9)

Se cădea să vorbesc despre asta de Rusalii, dar cum nu demult au fost sărbătorite, nu cred că este prea târziu nici acum.

Mă gândeam că în acest text Isus este adorat și ovaționat probabil de o mulțime de oameni dintre care mulți au fost vindecați de Domnul, alții au fost încurajați, sau îndrumați. Chiar unii au fost mustrați. Dar fiecare om din acea mulțime a avut de-a face cu Iisus. Fiecare persoană avea un motiv pentru care să Îl considere pe Domnul Iisus demn de laudă. Dar până când?

La câteva zile distanță de intrarea lui Iisus în Ierusalim, Domnul nostru este arestat și acuzat pe nedrept, apoi este răstignit. Și aceeași mulțime care îl lăuda pe Iisus strigând Osana, Fiul lui David, strigă acum „Răstignește-L! La moarte cu El!” Ce concluzie putem trage din toate acestea?

 Ce este cu această mulțime de oameni care pare atât de nehotărâtă? Cu câteva zile înainte  îl adoră de-a dreptul pe Iisus iar apoi îi pecetluiesc moartea? Probabil că mulți încă Îl mai susțineau pe Domnul lor, dar pentru că erau în minoritate, fie tăceau, fie nu se puteau face auziți. Alții îl acuzau sau strigau „la moarte cu El” pentru așa strigau ceilalți; ei înșiși nu aveau o opinie formată despre Iisus, dar urmau spiritul de turmă, acuzând și ei. Alții poate acuzau conștient, pentru că pur și simplu vedeau în Domnul Iisus un oponent, sau un pericol pentru Legea mozaică, sau poate le-au fost dezamăgite așteptările. Probabil că pe câți oameni erau în acea mulțime furioasă, pe atâtea opinii pozitive sau negative erau despre Iisus.

Citind textul de azi îmi dau seama că nu ne putem încrede în oameni, și mai ales în mulțimi. Oamenii tind să fie precum valurile mării: azi te idolatrizează, mâine te acuză. Prea puțini sunt cei care vor rămâne loiali unei cauze. Vor fi și oameni care își păstrează cuvântul, care au coloană vertebrală și care știu de ce te susțineau și de ce cred în tine. Dar oamenii aceia sunt puțini. Pe acei oameni trebuie să te bazezi, și nu pe mulțimi. Și pe lângă Domnul Iisus au rămas câțiva care plângeau, dar dacă citim din Evanghelii, aflăm că până și apostolii, cei mai apropiați ai Lui, L-au părăsit. Și asta în cele mai negre momente ale vieții.

Ați trăit asemenea momente? Clipe care par că nu se mai sfârșesc și care par extrem de întunecate? Eu da. Și sinceră să fiu m-am simțit părăsită de toată lumea. M-am întrebat unde îmi sunt toți prietenii și rudele și chiar m-am certat cu Dumnezeu. Dar știți ce am descoperit? În cele mai tulburi clipe, chiar dacă mă certam cu Creatorul, El a fost și este singurul care m-a susținut și mi-a rămas loial.

Există în sufletul nostru ceva atât de profund și uneori atât de neînțeles chiar și de noi, încât numai Creatorul poate desluși, defini și înțelege. Nu cred că există cuvinte pentru toate trăirile noastre profunde, dar El ne înțelege dincolo de cuvinte, trece de exprimarea verbală și de cogniția noastră și privește în adâncul nedefinit al ființei noastre. Știe după ce tânjim, de ce suferim sau ne bucurăm, și acolo în adâncul ființei ne vorbește. Într-un fel sau altul oamenii sunt capabili să deslușească ceea ce ne spune Dumnezeu, dar puțini vor să și admită asta.

Deci când trăiești momentele acelea de tristețe profundă, de trădare și nesiguranță, amintește-ți că însuși Iisus a trecut pe acolo. Și El s-a simțit trădat de mulțimile care nu demult îl ovaționau, dar care mai apoi L-au condamnat la moarte. În acele momente, caută oamenii cu adevărat loiali, cere-le sfatul sau/și ajutorul, și mai ales caută-L pe Dumnezeu. El rămâne loial și de partea ta în orice circumstanță. Mai ales dacă Îi cauți și tu ajutorul.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Iisus, care se numește Hristos?” Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toții.” Matei 27:22

Și dincolo de ființa noastră, atunci când vezi o mulțime că acuză pe cineva, încearcă să nu fi și tu acuzator, ci mai degrabă cercetează să vezi dacă nu cumva persoana aceea, chiar dacă pare a fi vinovată, nu cumva a avut anumite motive pentru care a acționat așa. Încearcă să fii loial chiar și atunci când mulțimea stă împotrivă. Oamenii de caracter rămân mereu pe poziție, indiferent de circumstanțe.

Mulțimile pot fi împărțite în unii care…, alții care…, mulțimea care…, dar eu… de care parte a taberei mă dau? Noi suntem singurii care putem decide. Avem această libertate.

One thought on “Când ne laudă oamenii

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: