Cum am reușit să evităm antibioticele?

Cum am reușit să evităm antibioticele?

Creșterea copiilor este un lucru pe cât de minunat și plăcut, pe atât de complicat. Nu este suficient să îi hrănim și să îi îmbrăcăm corespunzător pe copiii noștri, ci trebuie să le asigurăm și o dezvoltare sănătoasă și armonioasă atât din punct de vedere psihologic, cât și educativ. Hrana și îmbrăcămintea, precum și adăpostul sunt doar câteva lucruri de bază pentru dezvoltarea normală a micuților noștri. Pe lângă toate acestea trebuie să le facilităm accesul la sănătate, educație, spiritualitate, sisteme care ajută la dezvoltarea socială. Punerea micuților noștri sub un „clopot de sticlă” în care ei sunt feriți de orice potențială provocare, poate fi destul de dăunătoare dezvoltării lor.

Totuși astăzi cred că cel mai fierbinte subiect este cel al sănătății. Pe fondul pandemiei actuale, efectiv fiecare sector din viața noastră a fost afectat. Cred însă că cele mai găunoase efecte a avut-o teama care s-a instaurat în omul de rând: teamă de boală, de necunoscut. Cu OMS fulgerând vești rele și lipsite de transparență, cu oamenii deveniți dintr-o dată doar niște cifre contabilizate în dosarele îmbolnăvirilor, morților sau imunizaților, situația societății noastre este cât se poate de sumbră.

Apoi mai este și abuzul de medicamente. Cred că în această perioadă s-au consumat mai multe siropuri și medicamente pentru imunitate decât oricând. Probabil că majoritatea medicamentelor care sunt consumate, sunt luate mai mult pentru prevenție decât pentru o cauză reală. Și aici vine absurditatea situației: cum să beau algocalmin înainte să mă doară capul? Trăim în noaptea minții!

Însă cel mai grav dintre toate este abuzul de antibiotice care pare să fie o particularitate specifică a țării noastre. Dacă dă răceala peste om, i se prescriu antibiotice. Te doare capul, sau în gât, sau îți curge nasul? Simplu: antibiotice. Luăm antibiotice pentru diaree, durere în gât, tuse, răceală, gripă, dureri de stomac și orice alte nevoi. Antibioticele parcă au devenit hrana noastră zilnică, pastila salvatoare.

Puțini știu însă că antibioticele nu tratează virozele, ci doar problemele bacteriene, că degeaba bei antibiotice când tușești, atâta vreme cât ai doar o simplă viroză, sau ai doar aerul prea uscat în cameră. Dar și mai puțini știu că antibioticele distrug flora intestinală, care este indispensabilă imunității noastre. Practic, luând antibiotice aiurea, îți distrugi imunitatea și te îmbolnăvești mai des, ajungând la un moment dat ca pastilele nici măcar să nu își mai facă efectul scontat.

Și aici ajungem la tratarea copiilor. Până nu demult, o simplă viroză însoțită de tuse și secreții nazale nu era o așa mare dramă. Răceala există de când e lumea. S-au dus însă acele vremuri în care era ok să strănuți pe drum fără să fi privit ca un ciumat. Și totuși eu în zece ani de „mămiceală” am reușit să îi scutesc pe băieții mei de orice fel de antibiotice. Nu le-am dat niciodată nimic de imunitate, și dacă stau să mă gândesc în timp, singurele medicamente cu care i-am tratat au fost cele destinate virozelor. Da, au avut febră 40 de grade C, și da au tușit câte trei săptămâni la rând, au avut și roșu în gât, și diaree, și vomă și de toate de-a lungul timpului. În zece ani este imposibil ca măcar o dată să nu se îmbolnăvească. În zece ani au fost multe nopți nedormite în care le scădeam febra (cu medicamente și cu băi călduțe, alături de o temperatură optimă în casă), au fost multe zile în care le-am dat apă cu seringa din zece în zece minute ca să nu cumva să se deshidrateze, le-am dat electroliți și suc proaspăt de fructe, limonadă și medicamentele necesare vindecării dorite. Dar niciodată, NICIODATĂ nu le-am dat antibiotice. Slavă Domnului că nu au avut niciodată otită sau pneumonie, unde chiar era necesară tratarea lor cu antibiotice.

Cum am reușit să îi feresc de o medicamentație abuzivă? În primul rând cu răbdare. Nu am alergat la doctor la primele simptome de răceală. Am așteptat puțin să vedem cu evoluează. Am încercat să îi hrănesc sănătos, evitând chipsurile și toate snack-urile de pe piață, sau sucurile la cutiuțe cu „minim 2% pulpă de fructe”, înlocuindu-le pe toate cu bunătăți făcute în casă sau cu fructe proaspete de sezon. I-am lăsat să se joace afară și pe frig și pe căldură, i-am lăsat să atingă animale și să mănânce zmeura din grădină direct de pe crenguțe, să alerge liberi și să se bucure de natură. Când am locuit în Grecia i-am lăsat să se joace printre valuri înghițind apă sărată și alergând pe nisipul umed. Nu le-am dat niciodată mâncare fast-food cumpărată, deși am doi mofturoși care ar mânca bucuroși doar cartofi prăjiți de la McDonalds. Și mai ales le-am oferit multă, multă iubire, chiar dacă uneori a trebuit să fiu fermă în educația lor.

Ne apropiem de un nou an școlar, și de această dată este unul extrem de diferit de ceea ce știam de până acum. Copiii noștri vor trebui să stea cu măști (eu încă mă întreb cum să o să stea puștiul meu de patru ani la grădiniță păstrând distanțarea socială), vor trebui să stea la distanță (misiune imposibilă din punctul meu de vedere), vor trebui să se teamă și de umbra lor pentru că așa ni se spune. Cred că cel mai înțelept lucru pe care îl putem face acum este să ne ținem de măsurile de igienă necesare, să fim încrezători și mai ales să NU FACEM ABUZ DE MEDICAMENTE. Medicamentele pot salva viața, dar luate doar corespunzător; în nici un caz preventiv sau bătute după ureche. Și un alt lucru important, citiți întotdeauna indicațiile și contraindicațiile lor. Un coctail de medicamente poate fi mai periculos decât orice virus sau bacterie care s-ar agăța de noi.

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: