101 ani de istorie vie

101 ani de istorie vie

Într-o sută de ani se pot naște până la cinci generații de oameni. Într-o sută de ani sunt descoperite sau inventate mii de lucruri. Într-o sută de ani se formează uniuni sau se pornesc războaie. Un secol reprezintă mai mult decât pot visa să trăiască majoritatea dintre noi.

Ce s-a întâmplat în ultima sută de ani pe planeta noastră? Printre cele mai importante evenimente pozitive, dar și negative, au fost:

  • Au avut loc două războaie mondiale cu milioane de victime
  • Omul a ajuns în spațiu apoi a pășit pe lună
  • S-a format Uniunea Europeană
  • A luat ființă FMI (Fondul Monetar Internațional)
  • În 1918 a avut loc Marea Unire a Principatelor române
  • A fost inventat internetul și tehnologia a luat amploare
  • S-au descoperit noi tratamente medicale, dar și noi boli

Aș putea exemplifica la nesfârșit tot ceea ce s-a întâmplat în ultima sută de ani. Ultimul secol a fost unul dintre cele mai interactive. O sută de ani în care schimbarea este ceva obișnuit, și unde toleranța a devenit intolerantă față de valorile morale sănătoase.

Și tot o sută de ani are și Moșu’ Munca (Cotos Gheorghe), omul care a sfidat moartea.

Născut pe plaiurile bucovinene în 23 aprilie 1920, Moșu’ Munca este cunoscut ca fiind cel mai învârstă om din județul Suceava. Dumnezeu l-a binecuvântat cu o viață lungă și cu sănătate, și mai ales cu multă voie bună. Așa ne-a întâmpinat și pe noi atunci când l-am vizitat. Voiam tare mult să ne povestească despre el și despre viața lui. Când trăiești un secol, cu siguranță ai multe de spus.

Astfel Moșu’ Munca ne-a descris mai întâi copilăria lui, apoi anii tinereții, conducându-ne încet spre apusul vieții. Cu o minte lucidă și-a amintit faptul că atunci când era copil a dus o viață simplă și grea. Îmbrăcat în straie tradiționale simple, vara păzea vacile familiei și se juca pe malurile râului Suceava cu prieteni evrei sau nemți (rămași în zonă după Primul Război Mondial). Alergau prin codri și păduri inventând jocuri și motive de bucurie. Iarna singura jucărie a fiecărui copil era sania.

Moșu’ Munca mi-a vorbit despre străbunicul meu, dar și despre bunicul meu (care a rămas doar cu un picior, după ce a călcat pe o mină în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial).

Cel mai mult însă am vorbit despre perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul nu se rezumă doar la câștigarea unor interese politice, sau doar la polemicile dintre două sau mai multe state. Când izbucnește un război, cei mai afectați sunt oamenii de rând, mamele care își trimit soții și copiii pe front, bărbații care luptă uneori pentru cauze neștiute de ei. Moșu’ Munca a fost unul dintre acei soldați loiali care a luptat pe front și s-a întâlnit de multe ori cu moartea. El ne-a povestit cum și-a pierdut camarazii de arme chiar sub ochii lui, sau cum prietenii lui evrei din copilărie au fost deportați în lagărele de concentrare. Și-a amintit de asemenea sărăcia și foametea pe care le-a lăsat în urmă războiul, și cum ani la rând după încheierea urgiei, oamenii s-au luptat să revină la o viață normală. Niciodată nu a putut uita ceea ce a trăit pe front. Ororile morții încă îi bântuie sufletul.

Cum a trăit după ce s-a întors din război? În primul rând s-a căsătorit. El este printre privilegiații care au parte de o căsătorie trainică, trăind 66 de ani alături de iubirea vieții. Soția i-a murit pe când avea 90 de ani, și de atunci îi duce dorul clipă de clipă. Își amintește că după război fetele erau bătrâne și rare, multe plecând odată cu evacuarea, și rămânând în locul în care și-au scăpat viața.

Apoi traiul și-a tors firul zi de zi, și Moșu’ Munca a crescut cinci copii. Cu tristețe însă doi dintre ei nu mai sunt printre noi astăzi. Asta este durerea unei vieți lungi: majoritatea celor dragi te părăsesc, și rămâi doar cu amintirea lor.

Astăzi Moșu’ Munca locuiește singur într-o căsuță bătrânească, îngrijit fiind de o vecină bună la suflet. Din când în când este vizitat de câte un curios, sau mai mulți, iar Moșu’ le povestește despre vremuri de mult apuse, despre viață și despre moarte, despre război și pace… Îl iubește pe Dumnezeu și se miră de nestatornicia și imaturitatea tinerilor de astăzi. Nu știu care este secretul longevității lui. Nici Moș Munca nu știe. Dar este recunoscător pentru fiecare clipă adăugată vieții lui de Atotputernicul Dumnezeu. Și mai ales știe că are ce povesti generației de după el. Am povestit și am râs cu Moș Munca vreo câteva ore, după care ne-am despărțit cu promisiunea de a ne revedea sănătoși în curând.

Oare noi, dacă am trăi un secol, ce am putea povesti celor de după noi? Ce valori lăsăm noi în urma noastră? Și ce își vor aminti cei din jur despre noi? Oare cum este să trăiești un secol…? Și nu în ultimul rând, tu ce ai vrea să se vorbească despre tine peste o sută de ani?

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: