Din nou în Bucovina

Din nou în Bucovina

Deși am multe de spus pe blog, de fiecare amân scrierea articolelor. Mereu am parcă altceva de făcut care pare mai important. Zilele se fac săptămâni, iar săptămânile luni, și uite-așa am dispărut parcă din sfera virtualului. În spatele ecranului însă, se petrec multe, și sper ca pas cu pas să împărtășesc cu voi ideile, noii oameni pe care i-am cunoscut, sau lucrurile care m-au ținut ocupată.

De data aceasta însă aș vrea să vă vorbesc puțin și despre Bucovina. Știu că mereu le vorbesc cunoscuților despre ea. Cred că pe Irina am zăpăcit-o cu poveștile bucovinene (și nu doar pe ea). Însă oriunde aș merge și orice aș face, parcă inima mi se întoarce mereu aici. Adesea mă întreb de ce!? Să fie oare din cauza oamenilor aprigi, dar gospodari? Sau poate a ospitalității? Ori pentru că m-am născut și am crescut în Bucovina? În parte, fiecare dintre noi poartă în suflet locul de origine. Însă pe lângă plaiurile frumoase cu munți și dealuri, pe lângă oamenii primitori și gospodari, straiele din Bucovina sunt unice prin simplitatea lor. Femeile încă mai știu a țese și a coase punct cu punct „cameșâli” și „prijitorili”, iar duminica fiecare își poartă cu mândrie straiul la biserică. În Bucovina nimeni nu lucrează duminica. Mâncarea și curățenia sunt terminate de sâmbăta, iar duminica este ziua în care oamenii își îmbracă straiele și se închină.

În Bucovina oamenii încă se cunosc între ei după porecle, iar vecinii se știu unii pe alții și își dau binețe sau își urează ziua bună. Copiii încă merg la școală pe jos și îi salută pe cei mai învârstă. Gospodarii încă mai cresc animale pe lângă casă și își cosesc sau ară pământul, și încă se mai bucură de aerul sănătos și proaspăt de munte. Aici timpul stă pe loc în multe feluri.

Aș vrea să pot împărtăși cu lumea-ntreagă frumusețea noastră de aici. S-a mai dus poate din simplitatea de altă dată, s-au mai dus și oamenii spre alte meleaguri. Însă Bucovina a rămas tot aici și tot aceeași, cu femei și războaie de țesut, cu straie muncite săptămâni la rând și cu puritatea cugetului în care postmodernismul nu își are locul decât dacă păstrează limita bunei-cuviințe. Aici nu suntem homofobi, ci iubim familia tradițională. Aici nu ne temem de viruși pentru că ne temem de Dumnezeu. Și aici nu sărbătorim curcubeie, ci le admirăm pe cer după ce plouă.

3 thoughts on “Din nou în Bucovina

Lasă un răspuns

%d bloggers like this: